COROPISNITA

DESCRIERE

          Au o lungime de 3-5 cm, corpul catifelat, galben-maroniu , butucanos, cu picioarele ca niste lopeti, potrivite pentru a sãpa galerii pe sub plantele pe care le rod cu falcile lor groase. Aceste picioruse care le foloseste la sapat, pot fi considerate adevarate arme cu care se apara dar si sapa dupa hrana.

          Aceasta insecta este ruda cu greierele si cosasul,fiind una dintre cele mai cautate insecte de catre cei din tagma pescareasca.Are o insemnatate cu atat mai mare,cu cat, odata pusa in carlig reprezinta deliciul celui mai mare peste al apelor noastre, somnul.

         Face parte din insectele daunatoare deoarece se hraneste cu tulpinile plantelor
tinere,spre disperarea agricultorilor.

        Ne dam seama usor de prezenta coropisnitelor,prin simplul fapt ca rasadurile sunt ofilite pe suprafete mai intinse.In terenurile pe care sunt imprastiate ingrasamante naturale , aceste insecte i-si fac simtita prezenta mai ales primavara,fiind foarte usor de gasit. Tocmai de aceea le gasim in mediul lor propice,adica in mormanele de ingrasamant vechi de cel putin 2-3 ani ,deoarece aciditatea solului aici nu mai este atat de ridicata.

        Este bine de stiut atat de catre pescari dar mai ales de catre agricultori,ca aceste insecte daunatoare nu agreeaza pamantul cu ingrasamant de bovine,pe cand in cel de porcine sau cabaline este omniprezenta.

 PROCURARE

       Procurarea coropisnitelor este destul de grea, mai ales pe seceta. Daca gasesti insa locul potrivit sau il afli de la altii, e bine sa-ti faci provizii. 

      Se recolteaza cel mai bine primavara in lunile aprilie-mai si toamna in lunile septembrie-octombrie. Multi pescari le cresc pana toamna tarziu in cutii speciale.

     O posibilitate de recoltare ar fi sa va inarmati cu o furca zdravana si dispusi a face putin efort, incepeti sa cautati aceasta insecta mult ravnita sapand in mormanele de balegar vechi

      Exista si o capcana pentru coropisnite, care se confectioneaza dintr-un pet: se taie partea superioara a recipientului cam la o treime din inaltime, se intoarce invers ca o palnie si se introduce in corpul ramas. Ansamblul “capcana” se ingroapa in gradina la nivelul solului, acolo unde ai vazut gauri…cel mai probabil de coropisnite. Se pune in capcana o lingura de bere, apoi se verifica capcana dimineata. Se fac astfel de capcane cat mai multe, pentru a mari sansele de a captura cateva coropisnite. Trebuie avuta  grija ca pamantul sa nu depaseasca buza sticlei,si sa nu intre pamant in interiorulsticlei

PASTRARE

      Un recipient de 20-30 l este bine sa il folosesti pentru cel mult 20 de exemplare. Pui in el gunoi de grajd vechi(paie cat mai multe), eventual ceva frunze uscate (de prin livada si sa nu fie de nuc) si doi-trei cartofi. Nu exagera cu umiditatea. Peste recipient se pune o plasa care sa permita aerisirea. Recipientul trebuie acoperit neaparat, deoarece coropisnitele zboara. Coropisnitele trebuie pastrate independent deoarece se omoara intre ele sau se rup clestii cu care sunt dotate. Pentru a le pastra o perioada mai mare de timp ,pescarul trebuie sa le hraneasca cu coji de cartofi.

UTILIZARE

       Poate fi prinsa in carlig in doua moduri: 1. Se trece carligul prin platosa superioara situata deasupra capului; 2. Se poate lega de tija carligului, varful ramane liber.
Poate fi folosita si in combinetie cu rama neagra de mal.
      Este cea mai buna momeala pentru pescuitul nocturn la somn. Are proprietati fluorescente si elimina un suc foarte aromat. Mreana prefera si ea o astfel de momeala.    

     O alta victima a acestei insecte mai este si cleanul,care prefera coropisnitele de dimensiuni mai mici,plesnite pe suprafata apei. Nici crapul pare sa nu fie indiferent la aceasta momeala atat de ispititoare.

Read More

Porumbul

    Una dintre cele mai raspandite, usor de procurat si cu cele mai bune rezultate la pescuitul pestilor pasnici, este porumbul.  Poate fi folosit in toate formale sale: crud, fiert, fermentat etc.

    Din categoria momelilor vegetale porumbul si derivatele sale se dovedesc a fi momelile cele mai productive si de succes. De altfel, in literatura de specialitate, furajele pentru hranirea crapilor contin obligatoriu porumb intre 20-30 % restul fiind completat cu srot de floarea soarelui, grau si alte ingrediente.

    Pentru a explica mai bine cum poate fi folosit porumbul la pescuit, o sa prezint cateva metode de preparare a acestuia.

1.      PORUMBUL DE LAPTE – acesta se poate procura la inceputul verii atunci cand porumbul inca nu este copt, sau mai pe intelesul tuturor atunci cand porumbul este bun de fiert.
    Este modalitatea cea mai usoara de utilizat, pentru ca se poate fi folosit ca atare. Se poate folosi ca nada, aruncand boabele intregi in apa sau putin sfarmate, deoarece isi vor imprastia sucul rezultat prin sfarmare, suc care va fi un foarte bun atractant pentru pesti. La fel se poate proceda si cu boabele din carlig. Acestea pot fi putin sparte, pentru a fi mai atragatoare pentru pesti. In schimb trebuie schimbate cat mai des.
    Unii pescari lasa si porumbul de lapte la inmuiat, cateva ore, in apa cu diverse arome (anason, miere, vanilie).  Personal, nu impartasesc  aceasta metoda, deoarece perioada in care poti pescui cu boabe de lapte este foarte scurta, in schimb boabe de porumb cu diferite arome ai ocazia aproape tot anul sa folosesti. In plus se maresc si cheltuielile pentru preparare.

2.      SPARTURA DE PORUMB – este folosita pentru a captura pestii mari, in special crapul mare care poseda masele si poate sparge boabele. Nu este indicat pentru capturarea pestilor mai mici. Este folosit inspecial in crescatorii pentru hranirea pestilor, asa ca se poate folosi ca momeala de catre pescari, mai ales in aceste locuri.

3.      PORUMBUL FIERT – Este o metoda foarte buna pentru a utiliza porumbul tare la nadit si pescuit. Prin fierberea porumbului se inmoaie, boabele acestuia devenind astfel atractive pentru toate tipurile de pesti pasnici. De asemenea prin fierbere se pot adauga diferite arome, indulcitori sau alti atractanti, transformand porumbul intr-o momeala irezistibila. In plus fierband porumbul se poate pastra in conserve pentru o lunga durata de timp.

4.      PORUMBUL FERMENTAT – Este o metoda mai putin intalnita, dar, personal am avut success de fiecare data.  Se pune o cantitate mai mare de porumb uscat la inmuiat, intr-un recipient, astfel incat sa fie acoperit permanent de apa (1/2 apa, 1/2 porumb).  Se lasa la inmuiat minim 5 zile. Vei constata ca la un momendat acesta va incepe sa fermenteze si va prinde un miros intepator, putin alcoolic. Nu trebuie sa te sperii, abia atunci porumbul incepe sa fie gata pentru nadit. Cu cat este bobul de pormb mai moale si cu un miros mai intepator, cu atat este mai atragator pentru pesti.

5.      PORUMBUL DIN CONSERVE – este perfect atunci cand vrei sa procuri imediat o nada sau o moameala pentru a pleca la pescuit. Poti intalni porumb la conserva, special pregatit pentru pescuit, in magazinele specializate de pescuit, sau pur si simplu porumbul fiert la conserva intalnit in Supermarket. Chiar daca pare ciudat si cu aceasta metoda am avut rezultate excelente. In plus, doua cutii de porumb fiert luate in viteza dupa raftul unui magazin, m-au salvat atunci cand am plecat la pescuit in viteza mare, neavand opregatita nicio momeala sau nada.

6.      PORUMBUL CONGELAT – este o metoda de a pastra porumbul pentru o perioada foarte lunga de timp. Prin congelare el isi pastreaza o mare parte din calitati si poate fi folosit oricand . Atentie insa, odata decongelat, nu mai poate fi recongelat pentru ca se strica.

      Utilizand metodele de mai sus, sigur vei avea rezultate excelente, iar ca un sfat personal, iti pot spune ca porumbul natural, sau cel mai ieftin de procurat are si rezultatele cele mai bune. Nu trebuie sa investesti  in porumb preparat prin metode sofisticate, deoarece cel mai apropiat de cel natural, poate da rezultatele cele mai bune. Exista o sumedenie de retete si modalitati de preparare a porumbului pe care le vom prezenta in articole viitoare.

Cu speranta unor partide de pescuit memorabile,  iti urez FIR INTINS !

Read More

Viermusii

      Sunt una dintre cele mai bune momeli pentru pestii pasnici. Dau rezultate in tot timpul anului, chiar si atunci cand alte momeli naturale nu au efect.

      In functie de specia de muste a caror larve sunt, viermusii vor fi mai mari (1cm lungime, 2-3mm diametru), sau mai mici. Odata obtinuti, ii folosim in functie de talia pestilor cautati. Astfel, la pescuitul obletilor punem un singur vierme mic, pe cand la platica unul mare sau un buchet de viermi mai mici.

       Toti viermusii sunt larve de muste. Daca nu tinem seama de specie, ciclul biologic poate fi rezumat astfel: ouale (una sau mai multe sute) sunt depuse pe materie organica in descompunere; la temperaturi de peste 10 gr.C, larvele eclozeaza dupa 24 ore; patrund in masa organica pe care o consuma prin dizolvare si absorbtie; dupa aprox. 5 zile si 3 stadii de dezvoltare ajung la dimensiune maxima, parasesc locul de hranire si se afunda in pamantul uscat, la max. 10 cm adancime; aici trec in stadiul de pupa (cocon) din care dupa 1-3 saptamani, va iesi forma adulta. In comertul specializat, sunt cunoscute doua varietati distincte din p.d.v. al marimii:

• mici - numite pinky,
• mai mari - maggot.

     Cei mai frecventi sunt viermusii de talie mica - pinky. Ei sunt larvele speciei Lucilia caesar. Larvele acestei muste sunt de culoare roz-galbuie, cu dimensiuni de 8-12 mm lungime si 2-3 mm grosime. Sunt extrem de vioaie, caracteristica pe care si-o pastreaza si dupa fixarea pe carlig si imersarea in apa. Avand pielea elastica, isi pastreaza continutul intern timp mai indelungat, dupa fixarea pe carlig. Mobilitatea mare si de durata atat pe carlig cat si in apa, precum si faptul ca-si pastreaza continutul intern, timp mai indelungat si dupa intepare, face ca acesti viermusi sa fie cei mai atractivi in cazul pescuitului la platica, caras, crap si mreana, fara sa mai vorbind de speciile de talie mica. Mai putin frecventi sunt viermusii de talie mare - maggots. Sunt larvele provenite de la doua specii de muste.

       Larvele Mustei albastre, pot atinge 1,5 cm lungime, au culoare alb-laptosa si sunt mult mai putin vioaie. Desi au pielea groasa si putin elastica, puse pe carlig isi pierd repede mobilitatea dar si continutul intern, in scurt timp ramanand pe carlig doar pielea lor transparenta.
       Musca cenusie de carne depune o ponta putin numeroasa, in schimb larvele sale sunt cele mai mari. Acestea, crescute in conditii optime de temperatura si hranire, pot atinge 1,8 si 2,0 cm lungime. Au o culoare alba, pielea translucida si rezista cel mai mult timp in stadiul de larva. Din p.d.v. al mobilitatii, al rezistentei pe carlig cat si al conservarii continutului intern in apa, are aceleasi caracteristici ca si larva Mustei albastre. Mobilitatea redusa atat pe carlig cat si in apa, precum si faptul ca-si pierd repede continutul intern dupa intepare, face ca acesti viermusi (maggots) sa fie mai putin atractivi ca momeala, fiind utilizati mai mult in variate retete de nada.

Cum ii obtinem?

Nu va ganditi sa-i adunati de pe cadavre de animale. Puteti lua vreo boala de care sa nu mai scapati multa vreme. Puteti sa ii cumparati, solutia aceasta fiind cea mai eleganta dar si cea mai scumpa. In plus, nu gasiti intotdeauna ceea ce cautati (viermusii sunt ori prea mari, ori prea mici). Cel mai bine este sa vi-i faceti singuri, mai ales vara.

Aveti nevoie de cateva cutii de bere si de niste pestisori de la partidele de pescuit anterioare. Taiati capacul unei cutii de bere si legati cutia de partea superioara cu o sarma. Cu ajutorul acesteia agatati cutia intr-un loc care sa nu fie in bataia directa a soarelui. Puneti in cutie un pestisor, de preferat cu burta deschisa. Mustele il vor repera imediat si isi vor depune ouale din care in 1-2 zile vor iesi viermusii. Pe masura ce acestia se maresc, dati-le sa manance cate un pestisor. Nu le dati mai mult decat pot manca intr-o zi, pentru ca pestisorul sa nu se strice si sa miroasa. Dupa 3-4 zile viermusii ajung la 5-6 mm lungime, dimensiune cu care se poate pescui cu ei.

Cum ii pastram?

In frigider, intr-un borcan de 400 - 800 grame, in malai (daca va suporta sotia). Puneti-i la frigider cu 2-3 zile inainte de a se transforma in pupe (5-6 zile de hranire intensa dupa iesirea din oua, la temperatura de 25 de grade), ca sa nu aveti surprize neplacute cand vreti sa plecati la pescuit si nu mai gasiti viermusi, ci muste. La 4-5 grade viermusii raman fara sa se transforme in pupe aproape doua saptamani.

Pentru a-mpiedica transformarea viermusilor in pupe, trebuie sa-i pastram la temperaturi scazute, constante, incetinindu-le astfel metabolismul. Viermusii folositi pentru nadire-i vom pastra in pungi de plastic, fara aer, la congelator, de unde-i vom scoate cu o zi inainte de folosire.

Pastrarea viermusilor “de carlig” (cei folositi ca momeala) se face in cutii cu capace perforate (pentru aerisire), la frigider. In prealabil, in cutii vom face un “pat” din rumegus sau orice alt material absorbant (exclus malaiul! Mucegaieste!). Periodic vom schimba rumegusul si vom inlatura eventualele pupe formate.

Read More

Montura LEGER, pentru pescuitul la mreană și clean.

Mrenelor le place sa se ascunda sub plantele acvatice, ramurile scufundata, radacinile copacilor si alte obstacole submerse. Astfel prinderea lor devine o sarcina  foarte dificila.

Monturile Leger  par a fi raspunsul la aceasta problema. De multe ori, anumite monturi, daca nu sunt confectionate corect sau sunt aruncate inexact,  se pot incurca sau pot face ca pestele sa scape.
 

Daca nu poti arunca bine, montura poate cadea in apa prea departe de locul unde se ascunde mreana si acesta nu se va duce sa atace momeala, mai ales daca lucrul acesta se petrece in timpul zile.

Acestea sunt situatiile in care montura LEGER vine in ajutorul tau si isi arata utilitatea.

O montura bine echilibrata, nu numai ca permite pescarului sa lanseze la distanta dorita, dar permite acestuia sa lase momeala sa curga usor in aval, spre locul unde este posibila captura.

Nu va mai fi necesar sa faci o lansare intr-o zona cu o suprafata mica, acum poti arunca in amonte, apoi poti lasa usor momeala sa curga pana in apropierea locului unde sta ascunsa mreana sau cleanul, chiar daca acest loc este sub un mal, crengi sau alte aluviuni.

Cheia unei monturi LEGER, confectionate corect, este de a distribuii greutatea corect pe toata lungimea monturii. Practic, este nevoie ca greutatea sa fie impartita, astfel incat montura sa se scufunde rapid atunci cand varga trece pe deasupra unor resturi de copaci sau alte aluviuni.

Daca undita este lasata in pace, montura va ramane pe loc pana un peste va ataca momeala sau o crenguta sau aluviunile aduse de apa vor lovi firul principal.

Daca ridici usor varful unditei, montura se va ridica usor de pe fundul apei, si va aluneca in aval, apropiindu-se astfel de locul unde ar putea fi un peste. O data ajunsa montura in locul dorit, lasa dinnou varful lansetei in jos, ceea ce va face sa se aseze pe fundul apei, gata sa astepte o noua muscatura.

Aceasta miscare poate fi repetata de mai multe ori, pana cand ai prins un peste sau pana cand montura a ajuns in locul dorit de tine.

Aceasta montura ofera pescarului posibilitati unice. In cazul in care se agata, ea se desprinde destul de usor de linia principala, prin urmare, este foarte utila pescarilor si in acelasi timp sigura. Montura LEGER este o montura perfecta pentru pescuitul in ape curgatoare, cu multe aluviuni, crengi sau vegetatie.

CUM SA CONFECTIONEZI MONTURA LEGER
Pentru a confectiona aceasta montura nu ai nevoie de foarte multe materiale. Carlig, fir monofilament sau textil pentru legarea carligului, doua vartejuri rezistente, fir pentru linia principal si cateva bilute de plumb pentru echilibrarea monturii.

A – carligul folosit trebuie sa fie potrivit speciei de peste pe care doresti sa il pescuiesti dar si marimii momelii folosite. Cand pescuiesti la mreana foloseste un carlig foarte puternic.

B -  firul de legare al carligului trebuie suficient de rezistent pentru a face fata luptei pe care o va da mreana pentru a se elibera. Daca vrei sa folosesti monofilament, alege un fir cu rezistenta la rupere de 6-10lb (2.5-4.5 kg), iar daca folosesti un fir textile, alege unul de 12lb (5.5kg).

C - Cea mai bună metodă de a lega montura la linia principal, este sa folosesti un vartej rezistent sau o agrafa cu vartej.

D – un  sirag de bilute de plumb, este accesoriul perfect pentru a echilibra montura LEGER. Ataseaza mai intai de linia principala un vartej, dupa care prin inelul liber al acestuia se  trece un fir, formand o bucla. Cele doua capete libere se lipesc unul de altul si se fixeaza cu bilele de plumb. Avantajul acestui mod de legare este acela ca sirul de plumb se poate desprinde usor de linia principala atunci cand se agata si daca ai un peste in carlig, poti incerca mai departe sa il aduci la mal sau sa il scoti din apa.

E – Firul principal trebuie sa fie un fir rezistent la rupere 6-10lb (2.5-6.5kg), fir care ar trbui sa reziste la toate situatiile in care ai prins mreana sau clean.

Read More

Obletele

Familia: Cyprinidae; Subfamilia: Leuciscinae; Genus: Alburnus

Denumire in alte limbi:  Engleza: Common bleak; Olandeza: Alver; Rusa:Уклейка

Denumiri populare:
Oblete, Albişoară, Albulet, Albisor, Albete, Belnita, Balaie, Balos, Balac, Boblete, Logă, Snetzi, Oblet de Dunare, Oclei, Ticlan

Descriere:
    Este un peste de talie mica, cu  lungime cuprinsa intre 10-15 cm (foarte rar poate ajunge pana la 22 cm.) si o greutate de 20-40 g, femelele fiind mai mari comparativ cu masculii. Format fusiform, cu capul alungit si puternic comprimat medio-lateral, mic, cu ochii mari, situati in jumatatea anterioara a capului. Fruntea inalta si convexa, botul scurt, gura mica oblica in sus, usor superioara. Gura are mandibula inferioara mai lunga decat cea superioara, fiind o adaptare la modul de hranire. Marginea inotatoarei dorsale este dreapta sau usor concava, la fel ca si anala, caudala adanc scobita, cu lobi egali. Inotatoarele sunt incolore, si pot prezenta pete rosii pe timpul perioadei de imperechere.   
    Corpul este acoperit de solzi cicloizi subtiri, care se desprind foarte usor. Culoarea este pe spate verzuie cu tente de albastru si reflexe metalice. Părţile laterale şi abdomenul sunt argintii, culoare datorata datorata solzilor.
    Nr. solzi pe linia laterala: (47) 45-52 (53)
    Numarul de radii / inotatoare:

• pectorale: 16-17 in total (adii simple + ramificate);
• ventrale: 10-11 in total;
• anala: 17-20 in total (14-17 radii ramificate), marginea analei este usor concava;
• dorsala: 9-12 in total (8-9 radii ramificate), marginea dorsalei este relativ dreapta.

     Insertia inotatoarei dorsale este posterioara insertiei ventralelor si se termina inainte de insertia analei.

     Abdomenul prezinta intre inotatoarele ventrale si anus o carena, acoperita in partea anterioara cu solzi carenati (solzul carenat este usor indoit si are o muchie pe linia mediana).
     Prezinta variabilitate de forma, mai ales din p.d.v. al inaltimii si al grosimii corpului.

 Raspandire

      Obletul este un peste vioi, care traieste in bancuri, spintecand in grup oglinda apei in timpul inotului. Aceasta se intampla in special cand este atacat de avat, caz in care fuge cu mare repeziciune, in asemenea momente bancul numeros poate fi observat de la distanta brazdand suprafata.
      Răspândit în toate apele dulci, curgatoare sau stătătoare, cat si în bazine de acumulare, preferând zonele curate, cu putina vegetatie, oxigenate şi cu adâncimi mari.
      In Romania, traieste in Dunare, balti si lacuri precum Lacul Snagov, Lacul Razelm, Lacul Siutghiol,etc.
      Peste de cârd, obletul este permanent în miscare. Preferã, îndeosebi vara, locurile în care se întâlnesc curenti, care aduc o cantitate mai mare de insecte
      Primavara îl vom gasi în mal la 4-5 m distanta sau ceva mai departe, iar vara îl vom regasi în larg, între 10 cm si un metru adâncime.
      Vara  se retrage la apa adânca facând astfel ca momirea si prinderea lui sa devina o adevarata arta.

 Hrana

       Obletele este un peste care se hraneste indeosebi in straturile superioare ale apei.
       Traieste in bancuri, inotand aproape de suprafata, foarte atent la ceea ce cade sau pluteste pe apa.
       Se hraneste cu insecte mici cazute în apa, dar prefera larvele rosii de chironomus, viermusii, planctonul, insectele acvatice si larvele lor, precum si crustaceele.
       La randul lui , reprezinta hrana pentru alte specii ca de exemplu:Stiuca, biban, somn,etc.
       Musca nu atat de foame, cat din curiozitate precum si din spirit de concurenta fata de semenii sai.

 Inmultire

      Pentru reproducere se îndreaptă spre bălţi sau afluenţi mai mici sau urcă spre zona scobarului, unde la temperaturi de 18-20° C, în perioada mai-iunie depune 300000-400000 icre lipicioase şi mici, cu diametru de 1,2-1,4 mm, pe vegetaţia inundată.
      Atinge maturitatea sexuala la 3-4 ani, iar depunerea pontei are loc in perioada aprilie-iunie.
      In perioada de reproducere exemplarele din habitatul marin migreaza in raurile aferente, iar cele din lacurile colinare-piemontane in zonele litorale, putin adanci si cu bental pietros al apelor de munte.
      In perioada de reproducere, masculii formeaza butoni nuptiali.
      Icrele de 1,4-1,6mm, in numar de 15-23 mii, sunt depuse pe substratul pietros, in urma unui ,,dans" nuptial spectaculos.

 Pescuit

      Este un peste aparent fara valoare pentru pescarii experimentati care cauta exemplare deosebite dar pentru cei care doresc in primul rand activitate pe malul apei sau pentru cei ce sunt pescari in devenire, reprezinta principal atractie.
     Obletul este un peste care nu pune probleme, fiind usor de capturat primavara când, flamând dupa hibernare, cade usor în cârligul unditarului.
     Obletul este hrana pentru stiuca, salau, avat, somn si alti pesti rapitori, si e folosit ca nada pentru carlig de catre pescarii sportivi. O bucata din coada obletului se foloseste si pentru nadirea carligului la pescuitul cleanului.
     Pentru a-l prinde cu undita, avand in vedere ca umbla mereu in bancuri, locul de pescuit trebuie bine nadit in prealabil. Obletul face obiectul unui pescuit de mare finete si de mare viteza.
     Fiind un peste mancacios, musca toate momelile marunte oferite cu pricepere. Uneori se pescuieste chiar langa mal, alteori la 4-5 m sau la o distanta si mai mare.
     Pentru prinderea lui sunt preferate vergile usoare cu varf sensibil, fir foarte subtire si carlige mici.
     Firul subtire, de 0,8-0,10, este cel mai potrivit; varful vergii trebuie sa fie de 2-3 mm grosime si sensibil. Se folosesc carlige de 18-24, pluta subtire de 3-4 mm de cele mai multe ori este util un model fara antena. Plumbul mic de genul alicelor aranjat longitudinal pe fir (in functie de pluta este de preferat o singura alica).
     Deoarece pescuitul acestui peste necesita multa activitate, mai exact aruncarea si recuperarea se face permanent, este necesara o varga usoara, cu o lungime de maxim 4 m., este de inteles ca se alege aceasta varga pentru a nu obosi mana pescarului. De asemenea firul trebuie sa fie cat lungimea vergii pt ca atunci cand prindeti un peste acesta sa poata fi recuperate usor cu mana la scoaterea lui din apa.
     Momeala cea mai folosita la pescuitul obletelui este viermusul. Este atat preferat de acesta cat si greu de furat de pe carlig si rezistent la lansari repetate. Se mai pot folosi rame mici, libelule, cu inconvenientul ca aceste momeli vor trebui inlocuite la 2-3 pesti prinsi
      Nada se adapteaza sezonului. Se folosesc viermusi, larve de Chironomus (viermele rosu de namol, denumit impropriu “libelula”), musca de casa, cocoloase de paine cu diferite adaosuri si materiale colorante.
      Se mai pescuieste si cu struna neplumbuita, avand pe carlig musca de casa. In felul acesta pestele se poate pescui rapid pentru a-l folosii ca nada pe carlig.

Specii asemanatoare:

• Oblete Mare(Chalcalburnus Chalcoides) - nr. mai mare de solzi in linia laterala 58-68.
• Juvenilii Avatului (Aspius aspius) care se deosebesc de obletul mare prin: coltul gurii atinge sau chiar depaseste linia ochiului; marginea inotatoarei anale este puternic concava.
• Cleanul mic (Leuciscus leuciscus); Cleanul (Leuciscus cephalus); Cleanul dungat (Leuciscus souffia agassizi); Vaduvita (Leuciscus idus); totate aceste specii au mai putin de 11 radii ramificate in inotatoarea anala.
• Fufa (Leucaspius delineatus) 5-12 solzi pe linia laterala.
• Babusca (Rutilus rutilus) nr. solzi / linia laterala (39) 40-43 (44); irisul portocaliu.

Protectie

Specia Oblete Mare(Chalcalburnus Chalcoides) este trecuta ca specie cu importanta ecologica in urmatoarele documente:

• Ordonanta 642/2005,
• Conventia de la Berna,
• Directiva HLS

Read More

Larvele de libelule

Libelulele (Chironomus)

Denumite popular calul dracului sau calul popii

Se impart in mai multe rase, dintre care mentionez cele trei mai des intalnite: liblelula alba, libelula verzuie, libelula demoazele.

Aceasta insecta seamana cu tantarul, ca mod de dezvoltare si reproducere dar fata de acesta este foarte mare si nu pisca.

Larvele de libelule traiesc in iazuri si lacuri, cu apa statuta, pe vegetatia din apropierea malurilor sau in namolul din aceste ape. S-au intalnit larve de libelule chiar si in bazine cu apa statuta unde au avut mediul prielnic de dezvoltare.

Cresc pana la o dimensiune de un centimetre, ceea ce le face ideale la pescuitul pestilor de dimensiuni mici sau in amestecurile pentru nadit.

Libelulele au modul de inmultire asemanator cu al tantarilor. Isi depun ouale in vegetatia de langa malul apelor. Aceste oua eclozeaza in 24-48 de ore. Larvele evita lumina si traiesc in niste teci, asemanatoare unor tuburi unde stau ascunse pe timpul zilei. Duc o viata foarte activa noaptea, hranindu-se in permanenta. Din acest motiv, recoltarea larvelor se face cel mai bine pet imp de noapte. Aceste larve se transforma in adulti care nu au nevoie de mancare si traiesc 3-4 zile. SIngurul rol al adultilor este de reproducere.

Larvele mari se pot depozita in conditii de temperatura intre 0 si 4 grade C, chiar si in cutiutele cu vegetatie, fiind mereu atenti sa la mentinem umiditatea, stropindu-le cu apa statuta.

Acesta larve sa por pastra in hartie de ziar, bine inmuiata in apa de ploaie, aplicand mai multe straturi, lasand uscat doar stratul din exteriori.

Recoltarea acestor larve din mediul lor natural este un procedeu mai dificil si de aceea este indicate procurarea lor din comert sau de la crescatorii specializati.

Sunt o momeala agreata de pesti, datorita continutului de fier si a culorii rosii care le fac atragatoare pentru acestia. Larvele de libelula sunt momeala de baza la toate competitiile de pescuit stationar fiind folosite de majoritatea concurentilor.

Aceste larve pot fi adaugate in mixuri pentru nadire.

La pescuitul cu acestor larve vom folosi un carlig nr. 14-18 cu tija subtire si vom avea grija sa le intepam in cap, adica in partea mai groasa, putin verzuie.

Read More